Cu lipici... la pici...
Eram la ziua băiețelului unor prieteni. După ce am stat o perioadă cu adulții la povești, m-am dus în camera copiilor să mă uit la ei cum se joacă. Trei copilași erau pe covor și se jucau cu Lego Duplo. Doi erau pe pat și restul în picioare.
M-am așezat pe covor și imediat m-am trezit cu o “maimuțică” în spinare. Sărbătoritul, în vârstă de 3 anișori, a sărit pe mine și s-a prins de gâtul meu. Încovoiată de spate, abia mai respirând de la strânsoare, încercam să îi desprind de mine. I-am descleștat puțin mâinile și vederea îmi revenea ușor.
Până să apuc să zic ceva, a început să cânte, agățat în continuare de gâtul meu, dar fără să-mi obtureze respirația: “Moș Căciun cu pete galbe, Moș Căciun, Moș Căciun”. Am început să cânt cu el. Sincer, m-a prins de la primul “Moș Căciun”. 
Și în timp ce cântam, am auzit încă două voci în plus. Atunci am zis că e cazul să implic toți copiii din cameră. Ca un dirijor veritabil, am dat din mâini, îndemnându-i pe unii să cânte, iar pe alții să cânte mai tare. Ușor, ușor, toată lumea cânta. Și a urmat încă un cântecel… și încă unul… și încă unul.
În final am cântat împreună 5 cântecele de Crăciun. A fost foarte frumos.
Mi-am amintit de copilărie, când împreună cu verișoarele și prietenele mele, îl așteptam pe Moș Crăciun să vină și cântam o mulțime de colinde și cântecele de iarnă. Când m-am ridicat să plec, am fost oprită. M-am conformat și am cântat și “Elefantul Cici”.
“Acum chiar că o să plec.” “Nuuu, mai stai, joacă-te cu noi!” Hmmm… “Bineee… un joc și gata!” Probabil că înțelegeți că “un joc și gata” a fost urmat de “încă un joc și gata”, apoi de “doar jocul acesta și gata” și apoi de “ăsta este ultimul, ați înțeles?” Când în sfârșit am fost fermă și hotărâtă să plec la bucătărie să mă alătur adulților fumăcioși, am fost oprită de o mogâldeață de fetiță, încruntată, cu mâinile în șold și cu privirea pătrunzătoare, care mi-a spus pe un ton apăsat însoțit de o bătaie din picior: “Tu nu pleci la bucătărie!!!” “Și de ce, mă rog?”, îi răspund cu mâinile în șold, foarte serioasă și aplecată puțin spre ea. Puțin mai hotărâtă, îmi răspunde puțin răstit, de parcă aș fi fost grea de cap: “Pentru că ești copil!!! Și copiii stau aici, nu la bucătărie!” Mi-am încrucișat brațele, mi-am luat fața de copil râzgâiat și i-am răspuns: “ Eu nu sunt copil, daaa?” “Ba da, ești!”, răspunde ea și mai hotărâtă. Și apoi… toți copiii râdeau și strigau în cor: “Ba da, ești copil!” “Nuuu… eu nu șunt un copil! Eu sunt male!!!”, strigam către ei. Și ei se distrau de minune.
Cumva am reușit să evadez și i-am lăsat să se joace singuri. Până când s-a terminat petrecerea, a trebuit să merg pe furiș la baie. Ideea este că, deși a fost puțin obositor să implic la joc copii de vârste diferite și să îi fac să respecte niște reguli, satisfacția a fost imensă. Dar nu pentru că am reușit să fac acest lucru, ci pentru că am văzut bucuria din ochii lor și am simțit acea bucurie împreună cu ei. M-au încărcat cu energie pozitivă. Dar… o altfel de energie… una care îți încălzește sufletul și îți face inima mai săltăreață. Acea vibrație pe care numai râsul colorat al unui copil ți-o poate da.
DESPRE MINE
Pasiunile mele sunt fotografia, pictura, cărțile, dezvoltarea personală, filmele, muzica, sportul și dansul, dar cel mai bine mă simt în lumea copiilor și a poveștilor.
Din totdeauna am simțit că scopul meu este să ajut, să fiu de folos. Îmi imaginam că voi fi învățătoare sau profesoară, sau în orice caz, o meserie care implică lucratul cu copiii.
Din copilăria mea nu au lipsit poveștile pe vinil, pe care le ascultam zi de zi și pe care le știam pe de rost. Când am învățat să citesc, aveam în fiecare zi oră de lectură cu păpușile.
Nu cred că m-am gândit vreodată că voi scrie cărți de povești pentru copii.
Când am ajuns să descopăr și am înțeles că la baza tuturor lucrurilor stă RECUNOȘTINȚA, am vrut să transmit ”această putere magică” mai departe.
La începutul anului 2021, mi-am redescoperit pasiunea pentru scris și l-am creat pe Poveștilă - ursulețul MAGIC, care spune povești inspiraționale și educative, pentru cei mici și cei mari, deopotrivă.
Cărți de povesti pentru copii de 5 ani
POVEȘTILĂ ȘI CELE 5 PUTERI MAGICE
”Magia vine din interior. Trebuie doar să îi faceți loc să iasă la suprafață și să vă cuprindă.”
Veți descoperi prin jocuri, activități și povești inspirate din viața reală, care sunt cele 5 puteri pe care fiecare dintre noi le are, dar și cum uităm, de cele mai multe ori, să le folosim. Lecțiile lui Poveștilă vă vor reaminti cum este să aveți speranță, să gândiți pozitiv, să vă realizați visurile și cum să vă bucurați de fiecare moment.
CĂRȚI DE POVESTI PENTRU COPII de 5 ani - personalizate
POVEȘTILĂ ȘI POVESTEA NUMERELOR
Copilului tău i se pare dificil să rețină numerele de telefon?
ALTE ARTICOLE DE PE BLOG
Cărți de povești pentru copii - Povesti pentruu copii de 5 ani
Poveștilă își face din ce în ce mai mulți prieteni.
Acum poți comanda cartea ”Poveștila si cele 5 puteri magice” și pe EMAG.
Cu această poveste a început aventura mea în această lume minunată. Încurajată de părinții lui Rareș și de soțul meu să înregistrez povești audio, mi-a venit o altă idee. De de să citesc poveștile altor autori, când aș putea să creez alte povești?
V-am spus data trecută că îmi plăcea nespus de mult să ascult povești pe vinil. Aveam mai puțin de 5 ani când părinții m-au învățat cum să folosesc pickup-ul și aveam mare grijă să nu se zgârie plăcile sau să nu stric acul. După ce le ascultam, le puneam la loc în copertă.